Meșterii marocani din mediile antice au dat artei o dublă legitimitate. Arta mâinilor care dă naștere unor obiecte excepționale. Și arta cuvintelor care a creat un corpus care constituie însăși esența lui Malhoun. „Compusul” s-ar putea spune, dar toată muzica este o compoziție. Dar poate că aceasta este muzică care compune cu cuvinte de zi cu zi. Aceste cuvinte nu sunt nici savante, nici învăţate, cu atât mai puţin erudite, ci de o simplitate dialectală confuză. Totul merge acolo: dragoste, femei, natură, bijuterii, primăvară, gastronomie, dureri, suferință, bucurie, credință etc. Totul este cântărit în trebuchetul plăcerilor și desfătărilor. O lume deschisă, curioasă, tolerantă și mai presus de toate unică. Meknes, Sale, Fez, Marrakech, Alger, Tlemcen etc. Toate aceste orașe încă rezonează cu această muzică a fraternității și a iubirii.
Comentarii (0)