Nomadismul și oralitatea dau naștere unei arte evanescente. Puțin înregistrată, această artă sublimă și profundă face din memorie regatul său. Poezia Hassanie și-a dobândit literele nobiliare de secole, decorul ei a urmat evoluții, peregrinări și influențe pentru a constitui o disciplină artistică în sine. Tot ceea ce atinge sufletul uman este spus, dar supradeterminat de o natură care este atât fondatoare, cât și frământată. Deșertul este un univers cu codurile sale, legile și destinul său inevitabil. O imensitate care aproape leagă două oceane uimește mereu prin diversitatea și unitatea sa. Ascultându-l, toate acestea produc un sens evident.
Comentarii (0)